Descoperirea epocală despre originea religiei creștine, ascunsă într-un mozaic de 1800 de ani. ”Iisus este Dumnezeu”

O descoperire de proporții epocale scoate la iveală un nou capitol despre originea religiei creștine. Cel mai vechi mozaic cu inscripția „Iisus este Dumnezeu”, considerat de unii drept „cea mai importantă descoperire arheologică de la Manuscrisele de la Marea Moartă încoace”, a fost descoperit sub podeaua unei închisori din Israel. Acum, acest artefact incredibil este expus într-un muzeu din Statele Unite, oferind o fereastră unicat în viața și credințele primilor creștini.

Mozaicul de la Megiddo – un mesaj din trecut

Mozaicul, vechi de aproximativ 1800 de ani, a fost descoperit în interiorul închisorii de înaltă securitate Megiddo, din Valea Jezreel, Israel, într-o capelă de rugăciune care datează din anul 230 d.Hr. Inscripția în limba greacă include fraza: „Akeptous, iubitoare de Dumnezeu, a oferit masa lui Iisus Hristos ca un memorial”, iar aceste cuvinte oferă o confirmare clară că primii creștini considerau că Iisus este fiul lui Dumnezeu. Este pentru prima dată când o asemenea inscripție este găsită, iar importanța sa este inestimabilă pentru înțelegerea dezvoltării primelor comunități creștine.

Descoperirea a avut loc în timpul lucrărilor de extindere a închisorii în anul 2005, iar mozaicul a rămas ascuns sub pământ până învinețarea de a fi expus în America. Decorând podeaua celei mai vechi săli de rugăciune din lume, mozaicul are o dimensiune de 581 de metri pătrați și include unele dintre primele imagini cu pești, simboluri recunoscute ca reprezentând credința creștină, evocând episodul biblic din Luca 9:16, când Iisus a înmulțit doi pești pentru a hrăni 5.000 de oameni.

Carlos Campo, directorul general al Muzeului Bibliei din Washington D.C., a declarat că mozaicul este „cea mai mare descoperire de la Manuscrisele de la Marea Moartă”, subliniind importanța sa pentru înțelegerea istoriei Bisericii creștine timpurii. La deschiderea expoziției, Campo a precizat că cei care vizitează muzeul au privilegiul de a fi printre primii care văd acest artefact unic, aproape două milenii mai târziu, apreciind mâna extraordinară de artist a lui Brutius, artizanul care a pus fiecare piatră a acestui mozaic.

Mozaicul și impactul asupra înțelegerii creștinismului timpuriu

Pe lângă inscripția centrală, mozaicul cuprinde și numele a cinci femei, o mențiune foarte rară pentru acea perioadă, care subliniază rolul important pe care femeile îl aveau în biserica timpurie. Numele precum Primilla, Cyriaca, Dorothea și Chreste sugerează că aceste femei au fost probabil contribuabili sau au avut un rol semnificativ în comunitate. Alegre Savariego, curator al expoziției, a menționat că mozaicul reprezintă o dovadă arheologică a practicilor și credințelor primilor creștini, incluzând prima instanță arheologică a frazei „Dumnezeu Iisus Hristos”.

Totodată, mozaicul oferă indicii despre coexistența romanilor și a creștinilor. Numele unui ofițer roman, Gaianus, care a finanțat mozaicul, sugerează o anumită armonie între cele două comunități, în ciuda nenumăratelor conflicte și povestiri despre persecuții. Acest detaliu adaugă o dimensiune suplimentară în înțelegerea relațiilor între creștini și romani în secolul al III-lea, sugerând că, în anumite circumstanțe, au existat forme de colaborare sau de respect reciproc.

După patru ani de restaurare și conservare, mozaicul Megiddo este expus în Muzeul Bibliei din Washington până în iulie 2025, urmând să fie readus în Israel pentru a fi expus permanent la locul original de descoperire. Această descoperire ne oferă un indiciu despre cum arăta viața religioasă a primilor creștini și despre rolul important pe care aceștia îl atribuiau lui Iisus, recunoscându-l drept fiu al lui Dumnezeu chiar încă din primele decenii de existență a bisericii creștine